VACCINUL BCG
ANTI-TUBERCULOZA
Tuberculoza constituie şi astăzi una dintre problemele prioritare de sănătate publică, fiind cea mai frecventă cauză infecţioasă de deces la nivel mondial, după infecţia HIV.
În prezent se estimeaza că infecţia este răspândită la o treime din populaţia de pe glob. Creşterea incidenţei şi implicit a numărului de surse de agent patogen duce inevitabil la o creştere a riscului de infecţie dobândită în copilărie. Se estimeaza un risc anual de infecţie de aproximav 0,5-2% la copiii proveniţi din ţări cu prevalenţă înaltă a tuberculozei.
Mai mult, decesele prin tuberculoză la vârsta copilăriei sunt de obicei cauzate de meningita tuberculoasă şi de boala diseminată.
România se află printre ţările cu nivel ridicat de îmbolnăvire prin infecţia cu M. tuberculosis, care este responsabilă pentru 80-90% dintre cazurile de boală.
Transmitere: Calea de transmitere este aerogenă, prin inhalarea particulelor infectante, provenite de la indivizii bolnavi de tuberculoză pulmonară.
Imunoprofilaxie : Vaccinul BCG are un efect protector documentat faţă de meningita tuberculoasă şi boala diseminată la nou-născuţi şi copiii mici.
Vaccinarea BCG conferă o protecţie relativă, care nu împiedică infectarea cu M. tuberculosis şi nici nu întrerupe lanţul epidemiologic al bolii.
Prin urmare, nu previne infecţia primară sau reactivarea infecţiei tuberculoase latente.
În Romania vaccinarea BCG a fost introdusă în anul 1925, de către Dr. I. Cantacuzino, utilizând tulpina originală de BCG. Vaccinul BCG este un vaccin viu atenuat, liofilizat, având aspectul unei pulberi albe.
Mod de administrare vaccin BCG: Injectarea strict intradermică a 0,1 ml suspensie vaccinală în 1/3 superioară a braţului, regiunea deltoidiană, în condiţii de asepsie. La locul injectării apare o papulă cu diametrul de 5-6 mm, cu aspect de „coajă de portocală“. Corectudinea vaccinării constă în asocierea unor reacţii locale minore în următoarele 1-3 săptămâni de la injectare (eritem, mic nodul roşu-violaceu, uşoară ulceraţie).
