Despre noi

Actualul Spital Clinic de Urgență ”Sf. Pantelimon” din București a fost dat în folosință și inaugurat în 1972, sub numele de ”Spitalul 23 August”. El fusese construit concomitent cu ”Platforma Industrială 23 August” și era gândit pentru a oferi asistența medicală necesară muncitorilor și locuitorilor acestui cartier industrial.

Concomitent și făcând parte din același proiect arhitectural, a fost inaugurată și ”Policlinica 23 August”, devenită acum Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgență ”Sf. Pantelimon”.
Spitalul a funcționat, încă de la început, ca un Spital Clinic Universitar, incluzând în structura sa clinici universitare precum cea de chirugie, de medicină internă, de obstetrică - ginecologie sau de pediatrie.

Astfel, 50 de promoții de studenți și de medici rezidenți s-au pregătit de-a lungul anilor în clinicile universitare ale acestui adevărat așezământ educațional medical.

Printre profesorii lor și ai noștri, se numără figuri marcante ale învățământului medical românesc... dintre aceștia, mențiuni speciale și un pios omagiu merită mai ales cei care nu mai sunt azi printre noi: Prof. Dr. Pavel Simici, Prof. Dr. Ion Ioan Costică, Prof. Dr. Adrian Paraschiv, Prof. Dr. Henriette Ciortoloman, Prof. Dr. Felicia Rebedea, Prof. Dr. Valeriu Popescu, Prof. Dr. Ioan Alexandru și, cel mai recent plecat dintre noi, Prof. Dr. Virgiliu Ancăr... În 1991, spitalul a fost numit Spitalul Clinic ”Sf. Pantelimon”, iar în 1993, odată cu schimbarea structurii sistemului de urgență al capitalei, el capătă denumirea pe care o poartă și azi, aceea de Spitalul Clinic de Urgență ”Sf. Pantelimon” din București (unul dintre cele 5 spitale de urgență pentru adulți din capitală).

Astăzi, la 50 de ani de la înființare, numărăm, prin parteneriatul cu UMF ”Carol Davila” București, nu mai puțin de 5 Clinici Universitare - totalizând 7 Secții Clinice Universitare (Secția Clinică Chirurgie Generală, Secția Clinică Obstetrică Ginecologie, Secția Clinică Obstetrică Patologică, Secția Clinică Neurochirurgie, Secția Clinică Medicină Internă, Secția Clinică Cardiologie, Secția Clinică Ortopedie – Traumatologie).

Acestora li se adaugă, în structura unitară de 525 de paturi a Spitalului, încă 3 Secții cu paturi (Anestezie - Terapie Intensivă, Neonatologie și Terapie Intensivă Neonatală, Terapie intensivă COVID 19), 6 Compartimente cu paturi (Chirurgie vasculară, Chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă, Infertilitate, Gastroenterologie, Oftalmologie și Otorinolaringologie - ORL), Unitatea de Primiri Urgențe (UPU), Blocul Operator Central (BOC - cu 15 săli de operații și 8 saloane pre / post-operator), Stația Centrală de Sterilizare (SCS), Unitatea de Transfuzii Sangvine (UTS), Ambulatoriul de specialitate (cu 19 specialități), Compartimentul de prevenire și combatere a infecțiilor ascoiate actului medical (CPCIAAM), Farmacia spitalului (cu circuit închis), Laboratorul de Radiologie și Imagistică Medicală (RMN, CT, Angio CT, aparatură modernă de radiodiagnostic, mamograf modern), Laboratorul de Anatomie Patologică și Citopatologie și Centrul de Vaccinare. Laboratorul de analize medicale este azi externalizat (prin parteneriat cu GRAL).

Maternitatea este una de gradul III (maxim), iar cele aproximativ 1700 de nașteri anuale care au loc aici sunt puncte de reper importante ale activității ei, cu atât mai mult cu cât mai bine de 40% din nașteri sunt nașteri ce nu pot avea loc în maternități de grad inferior (prematuritate, patologie neonatală asociată).

Activitatea spitalului este covârșitor chirurgicală (realizăm aproximativ 9700-9800 intervenții chirurgicale anual, 4600-4700 dintre acestea doar prin Secția de Chirurgie Generală), iar regimul de urgență vitală este ritmul în care funcționăm și trăim permanent!

Internăm anual aproximativ 25.000 de pacienți, dar îngrijim un număr aproape dublu de persoane... 24 de ore din 24... 365 de zile pe an...

Capela Spitalului este situată în curtea din spatele acestuia, a fost dată în folosință începând cu 2005 (construcția ei a început în 2003, iar la edificarea ei a contribuit și ajutorul salariaților), poartă Hramul ”Sfântului Mucenic Pantelimon” (27 Iulie), Patronul nostru spiritual, iar slujitorii ei ne completează, ori de câte ori sunt solicitați, actele tămăduitoare.

Evident, în această jumătate de secol, mii de salariați, fie ei medici, asistenți medicali sau alți profesioniști ai îngrijirilor medicale și-au adus contribuția lor cu totul specială la îngrijirea a mai bine de un milion două sute de mii de pacienți, iar asta dacă ne referim doar la acei pacienți care au fost internați în toți acești ani...

Încă din primele lor clipe de viață și, din păcate, uneori până la ultima lor suflare, viața pacienților noștri a fost prețuită, ocrotită și îngrijită cu dăruire, profesionalism și milioane de ore de muncă.

Lor tuturor, în egală măsură pacienți sau salariați, le datorăm - azi și mereu - devotament și respect!

Viața Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, Doctorul fără de arginți, Ocrotitorul medicilor și al bolnavilor

Povestea Vieții Sfinților Ortodocși ne spune că Sf. Pantelimon, Ocrotitorul medicilor, s-a născut în Nicomidia (actualul oraș Izmit din Turcia) în anul 284 dH, dintr-un tată păgân (senatorul Eustorgiu) și dintr-o mamă creștină (Euvula), trăind în vremea împăratului Maximian (286-305 dH).

Numele lui inițial a fost unul păgân, Pantoleon (”cu totul Leu”), iar mama lui l-a deprins încă de mic cu învățătura creștină dar, spre suferința micului Pantoleon, aceasta a murit foarte tânără.

Senatorul Eustorgiu își trimite, astfel, fiul orfan de mamă să studieze inițial gramatica, limba elenă și filosofia, iar apoi ”meșteșugul doctoricesc la școlile păgânești ale vremii” (conform: https://basilica.ro/sf-mare-mc-si-tamaduitor-pantelimon/). Învață meșteșugul vindecării trupurilor de la vestitul medic al vremii Eufrosin, devine apoi medicul personal al împăratului Maximian, dar află că ”adevărata putere vindecătoare este doar a lui Hristos” de la Ermolae, un preot creștin bătrân care se acundea de asupritorii păgâni ai vremurilor după ce Sfântul Antim, Episcopul de atunci al Nicomidiei, fusese ucis (303 dH).

Legenda spune că Pantoleon, dorind să ”verifice” cumva practic învățăturile primite de la Ermolae, reușește, prin invocarea puterii lui Hristos, să învie din morți un copil care tocmai murise deoarece fusese mușcat de o viperă. Uimit de puterea lui Hristos și de faptul că vipera a murit, iar copilul a înviat, Pantoleon ”s-a întors la Ermolae, a primit botezul și a zăbovit șapte zile împărtășindu-se cu Sfintele Taine, rugându-se și primind învățătura de la bătrânul preot”... (conform: https://basilica.ro/sf-mare-mc-si-tamaduitor-pantelimon/).

Pantoleon își dedică apoi întreaga sa viață tămăduirii trupurilor și sufletelor bolnavilor, înfăptuiește o suită de vindecări miraculoase ale unor bolnavi fără de leac și nu cere niciodată nimic în schimb, dimpotrivă, le arată tuturor calea și învățătura creștină, devenind astfel, Doctorul fără de arginți.

Una din vindecările sale miraculoase este aceea a unui orb și ar fi fost realizată chiar sub privirile uimite ale tatălui său, Eustorgiu, care cere, după cele văzute, convertirea la creștinism, fiind botezat chiar de către tânărul Pantoleon. La scurt timp după creștinare, Eustorgiu moare.

Pantoleon eliberează toți sclavii, își împarte averea moștenită săracilor și continuă să-i vindece gratis și să-i convertească la creștinism pe cei bolnavi și sărmani.

Împăratul păgân Maximian ar fi aflat de la colegii de breaslă ai lui Pantoleon despre isprăvile acestuia și, mânat de invidie și de îndemnurile pizmașe ale acestora, pune să fie decapitat orbul vindecat, iar pe Pantoleon îl aduce ”la judecată”, supunându-l repetat unor torturi din ce în ce mai atroce: ”a fost bătut cumplit, ars cu făclii, pus într-un cazan cu plumb topit, apoi aruncat fiarelor sălbatice. Fiind păzit nevătămat cu Dumnezeiasca putere, Pantoleon a fost cercetat de Domnul Hristos, Care S-a arătat în chipul bătrânului Ermolae, vindecându-i rănile şi îmbărbătându-l în mărturisire. Apoi, împăratul a trimis la moarte pe preotul Ermolae, împreună cu ucenicii săi Ermip şi Ermocrat, iar a doua zi, văzând stăruinţa în credinţă a lui Pantoleon, l-a osândit și pe acesta la moarte prin tăierea capului cu sabia. Când a venit acea groaznică clipă a morţii sale, Sfântul, împlinindu-şi rugăciunea către Dumnezeu, a auzit un glas din ceruri care i-a schimbat numele din Pantoleon în Pantelimon, adică în „cel cu totul milostiv”. Atunci, Mucenicul a întins de bunăvoie gâtul spre sabie şi i s-a tăiat capul. Era ziua de 27 iulie a anului 305”… (conform Diacon Iulian Dumitrașcu: https://basilica.ro/sf-mare-mc-si-tamaduitor-pantelimon/).

De aceea, în Calendarul Creștin Ortodox, 27 iulie este ziua dedicată pomenirii Sfântului Mucenic Pantelimon, Ocrotitorul medicilor și Doctorul fără de arginți.

”Capul Sfântului se află astăzi la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos, iar alte părţi din moaştele sale sfinte se găsesc la Mănăstirea athonită Grigoriu. Braţul drept al Sfântului Pantelimon a fost adus de la Athos, la 23 septembrie 1750, de către domnitorul Grigorie II Ghica şi aşezat spre închinare în Biserica spitalului Sfântul Pantelimon, ctitorită de el la marginea oraşului Bucureşti”... (conform Diacon Iulian Dumitrașcu: https://basilica.ro/sf-mare-mc-si-tamaduitor-pantelimon/).

Conform acelorași informații, în 1960, racla cu moaştele Sfântului Pantelimon ar fi fost strămutată la Biserica Sfântul Nicolae din oraşul Pantelimon, unde s-ar afla şi astăzi.

Alte părţi din moaştele Sfântului se găsesc la Catedrala Arhiepiscopală Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Constanţa, la Mănăstirea Sfinții Voievozi din Slobozia, la Mănăstirea Plumbuita din București și în alte sfinte locașuri de cult din țară.